Matematica sau migrena?

Povestire dupa un caz real

Privea ecuatia pe care tocmai o rezolvase si se intreba daca sa iasa din sala de examen sau sa mai astepte…nu-i placea sa plece primul. Totusi pleca. Profesorul il privi peste ochelari, era o privire ca intre oameni care inteleg matematica.  Bineinteles ca lua examenul cu nota maxima, pentru el nu asta era important,matematica era o provocare plina de placere…era felul lui de a fi, era lumina din viata lui, filozofia lui de viata.

Si totusi, o problema fara solutie exista: migrena.  Nu era o migrena oarecare…de cativa ani incerca sa o trateze pe la cei mai renumiti doctori, cu cele mai sofisticate analize si tratamente…dar migrena era tot a lui. Si nu oricum . Avea o dinamica, un ciclu maladiv saptamanal. In ziua de miercuri incepea sa fie iritabil. Joi  nervozitatea lui era crescuta in intensitate . Vineri nu mai putea sa lucreze.  Sambata agitatia isi atingea apogeul iar iritabiltatea il facea de nesuportat pentru cei din jur. Duminica aparea o migrena groaznica, il chinuia cateva ore, apoi disparea incet incet. Dupa ce migrena disparea, incepea sa transpire si sa urineze din abundenta. Totul se petrecea ca si cand ar fi avut loc un proces de catharsis fiziologic si emotional. Odata cu disparitia migrenei se simtea detensionat, revigorat, calm si din nou capabil de efort intelectual. Duminica seara, luni si marti el putea sa-si efectueze munca, realizand efectiv originalitate in domeniul matematicilor.  Ciclul se relua, fara exceptie.

Un anume specialist ii propuse o schema de tratament noua. O accepta, fara sa-si faca totusi mari sperante. A fost uimit sa constate ca era miercuri si inca era la masa de lucru…si nu-l mai enerva ticaitul ceasului de perete, asa cum se intampla in fiecare miercuri. A dormit bine…si joi…a putut sa lucreze, desi il enerva ticaitul ceasului de perete.Vineri era artagos cu colegii, dar a lucrat la matematica lui, ceea ce i se parea un miracol. Sambata  a fost nervos, iar duminica a avut o usoara durere de cap. In urmatoarea saptamana, a putut lucra si sambata…iar duminica migrena n-a mai venit. De fericire n-a lucrat si si-a ingaduit sa se plimbe prin parcul orasului…liber de migrena lui.   Luni se aseza la biroul lui se uita la sirul de ecuatii si i se paru obositor sa urmareasca toata logica problemei. Apoi constata ca nu mai stie cum ar fi trebuit rezolvata. Apoi constata ca de fapt nu mai intelege acea”limba”. Era ceva brusc mult prea complicat pentru el. A continuat inca trei zile sa reia firul cercetarilor lui din matematica, dar pur si simplu nu mai intelegea. A mers la profesorul lui care i-a reformulat una dintre probleme dar la un moment dat l-a privit ciudat „cum de nu intelegi asta?” Apoi a fost la medicul curant ,acesta l-a evaluat.

Migrena lui disparuse dar luase cu ea si matematica.

---