Constiinta si credinta religioasa
Postat: 1 aprilie 2012 Înscris în: psihologie | Tags: atei, costiinta morala, credinta religioasa, identitate de sine 4 comentariiToti oamenii normali au un simt al moralitatii,un crez: cred ca unele lucruri sunt corecte si altele gresite. In psihologie se vorbeste de constiinta morala, in religie de samanta divina. Constiinta fiecarei persoane e amprentata de aceasta credinta, a binelui si a raului iar convingerea mea personala e ca credinta religioasa face parte din constiinta tuturor oamenilor , atat doar ca anumiti oameni devin constienti de credinta lor religioasa, altii nu, si isi spun atei. Psihologia credintelor religioase ar trebui sa inceapa cu acceptarea acestei structuri a constiintei individului. Dovada stau antropologii care sustin fara tagada ca oamenii stiu ce e bine si ce e rau, nativ. Diferentele culturale fac oamenii sa para diferiti, de la o cultura la alta, dar constiinta unei fiinte umane are inserata in ea credinta religioasa, unii oameni constientizand-o, altii nu. De ce unii oameni nu isi constientizeza credinta religioasa? Fiindca desi constiinta binelui si a raului e universal valabila, convingerile personale pot fi mai ferme sau mai laxe, formulate mai explicit sau mai implicit. In raport cu ele se plaseaza, pe de o parte punctele de vedere si opiniile, pe de alta parte credintele.Uneori persoana adera ferm la o religie care il reprezinta, alteori isi formuleaza o „filozofie de viata”,ca in cazul ateilor,ambele situatii justificand modul propriu de a trai. Identitatea de sine a unui individ exista tocmai datorita acestei libertati interioare, a liberului arbitru, identitate care isi gaseste conturul definitiv doar in acord cu constiinta morala, a carei structura e credinta religioasa.
psyuser 
Interesanta abordarea dumneavoastra, daca nu ma insel intrati intr-o oarecare contradictie cu „guru” Freud, omul care punea in prim-plan tot felul de instincte, mai putin cel religios. Nu considera religia ca fiind o iluzie? Parca Jung a pus treburile intr-o oarecare ordine aratand ca exista si instinct religios. Faceti analogie intre „constiinta morala” din psihologie si „samanta divina” din religie. Posibil sa fie corecta abordarea, totusi, „constiinta morala” nu cumva izvoraste din „samanta divina” (Fc.1:26;27)? Nu cumva samanta divina prin constiinta morala face ca omul sa tinda catre arhetipul sau, adica spre Creator?
Legat de Richard Dawking, dumneavoastra spuneati asa:
„E un credincios care nu si-a constientizat credinta religioasa. Atat”
Faptul ca nu-i prea sigur de soliditatea dogmei ne arata ca tributarii religiei ateiste nu-s asa de infailibili pe cat pretind. Dawking are deficit de credinta. Probabil ca nu sunteti de acord ca ateismul e o religie, cu voia dumneavoastra detaliez putin.
Necredinta in Dumnezeu, e o credinta pe invers, adica credinta in „opozitie”. Din perspectiva religioasa, opozantul, sa-i zicem Aghiutza, e cel ce a sadit samanta necredintei in Creator. Cu roadele acesteia se hranesc destui, printre care si ateii. Darwinismul in care crede si Dawking, nu e animism cu straie de stiinta? Nu-i maimuta totemul lor preferat? Nu-s ateii panteisti, adica confunda creatia cu Creatorul? Daca-i observam pe cei mai vajnici credinciosi atei, adica cei de rit bolsevic, constatam ca nu ezita sa se manifeste religios. Nu mergeau (si inca mai merg) ei in pelerinaj la „sfintele moaste” ale profetului Lenin? Nu propovaduiau preotii bezbojnici (activistii) paradisul terestru pentru proletari vestit de apostolul Karl Marx-Levy? Nu pupa ateo-bolsevicii cu religiozitate icoana „sfantului” Stalin? Ba mai mult, sunt si mistici, unii sustin ca Sfanta Matrona din Moscova vorbea cu Stalin, asa ca cer canonizarea „sfantului”.
Mao Zedong sau Kim Ir-sen nu erau veritabili semizei ce detineau si functia de pontifex maximus precum anticii cezari? Bolsevicii coreeni au copiat calendarul crestin, au si ei calendar „juche”, anul unu e 1912, adica anul cand Kim Ir-sen a binevoit sa se nasca pentru a materializa paradisul vestit de Karl Marx-Levy. Kim Jong-il nu a fost omagiat de natura atunci cand „s-a ridicat la cer”? Nu credinciosii bolsevici din Coreea de N considera muntele Paektu
ca fiind sacru? Deh, au si ei Taborul lor. Mai sunt exemple, in fine, cele enumerate nu indica faptul ca ateismul e credinta, fie ea si pe invers?
Credinta e nucleul constitutiv al religiei. Acest nucleu, adica credinta este in constiinta fiecaruia din noi, chair si in atei. Religia este ceea ce se „brodeaza” pe acesta credinta, pe acest nucleu: traditii, ritualuri, la care ati facut si dvs trimitere in comentariul dvs.
Fiecare din noi avem libertatea(data de Dumnezeu) de a face ce dorim cu credinta noastra. Deci un ateu nu este musai adeptul unei credinte „in opozitie” poate fi doar „pe cale”.
Comentariul dvs, pentru care va multumesc, a atins mai multe subiecte despre care imi doresc sa scriu in detaliu.
„Deci un ateu nu este musai adeptul unei credinte “in opozitie” poate fi doar “pe cale”
Cred ca ati dat dovada de diplomatie cand ati inserat formula „nu-i musai”. Nu ati fost de acord cu aparentamea judecata in alb/negru, dar nici nu m-ati combatut ferm, ati lasat loc „negocierii”. Sunt de acord ca exista nuante, nu totul e alb sau negru, insa existenta nuantei gri, nu cumva are drept cauza primara tocmai albul si negru?
„Religia este ceea ce se “brodeaza” pe acesta credinta”
Cred ca nu gresesc daca spun ca in clipa de fata cele mai importante „broderii” poarta numele de Crestinism, mozaism si mahomedanism. Nu-i un secret pentru nimeni ca acestea sunt antagonice. Diversitatea broderiilor indica abaterea de la modelul original, cand vine vorba de religie, variatiunea pe aceeasi tema nu-i privita cu ochi buni.
„Diversitatea broderiilor indica abaterea de la modelul original”. Daca asa stau lucrurile nu ar trebui sa ne ingrijoram.Ma bazez pe spusele lui Gamaliel (Faptele apostolilor,5:38-39)
Din perspectiva antropologica insa am putea considera diversitatea religiilor un „dat” pentru evolutia spirituala optima a acelui areal.