Triunghiul dragostei

O relatie de cuplu presupune implicare afectiva. Citind articolul precedent poate va intrebati care ar fi „modelul ” unei relatii afective echilibrate, fara pericol adictiv? Cum am putea intelege dragostea fara sa cadem „bolnavi”din dragoste si sa ne trezim sclavii afectivi ai unui partener care ne face sa suferim?

Desigur ca o „doza ” de dependenta reciproca exista in orice cuplu, insasi dragostea are o dimensiune a exclusivitatii, dar atentie, nu a izolarii. Sa faci in asa fel incat existenta ta sa depinda de dorinta unei singure persoane e nu numai un lucru riscant, dar un teren perfect pentru o viitoare dependenta si de multa suferinta.

Dragostea pasionala de la inceputul unei relatii nu e eterna. Dupa dragostea fulgeratoare de la inceput se instaleaza sentimente „complementare” care ii permit orcarei relatii sa functioneze. Deci,  sentimentele intr-un cuplu dispun de mobilitate.Pasiunea de la inceput se transforma incetul cu incetul de tandrete si obisnuinta, si un angajanent voluntar (casatorie, logodna) permite depasirea  momentelor in care pasiunea si tandretea isi pierd din vivacitate. Dinamica unei relatii de cuplu este cu atat mai interesanta, cu cat fiecare partener va trai in felul sau transformarile afective din cadrul relatiei: unul poate fi inca indragostit cu pasiune, in vreme ce celalalt se lasa leganat de farmecele obisnuintei.

Psihologul Robert Stenberg a descris aceste dimensiuni a unei relatii ca o „teorie triunghiulara a iubirii„. El zice ca orice relatie de cuplu se prezinta ca un triunghi echilateral (ar trebui sa vorbim de 2 triungiuri care se potrivesc reciproc), in care fiecare dintre varfuri defineste o dimensiune majora a relatiei de dragoste.

Primul varf reprezinta dimensiunea pasionala a relatiei, mergand de la dragostea fulgeratoare pana la atractia sexuala.

Al doilea varf se refera la placerea apropierii de celalalt  si desemneaza dimensiunea tandretii care ramane evolutia fireasca a unei relatii de cuplu.

Al treilea varf reprezinta partea de indatoriri, de responsabilitate, daca nu chiar de obligatii, prezente in mod inevitabil in orice relatie durabila: este ideea de contract, de legatura asumata la bine si la rau.

Aceste componente se regasesc in viata reala a fiecarui cuplu, mai mult sau mai putin imbinate si echilibrate intre cei doi parteneri. Din cauza ca aceste varfuri nu sunt perfect suprapuse intre cei doi parteneri se intampla acele situatii de discutii/sau mici crize de cuplu. Aceste „evenimente’  fac parte din viata normala a unui cuplu.

Fiecare varf, izolat, reprezinta o forma excesiva, si deci posibil adictiva a iubirii. Nu exista relatia de cuplu functionala care sa se limiteze doar la un varf a acestui triunghi. Mai mult , ca o patologie a excesului, apare adictia.