Psihologia Eului (text revizuit)
Postat: 8 februarie 2011 Înscris în: psihologie | Tags: Eul Scrie un comentariuPrin EU (eu insumi, sine) ne diferentiem de ceilati in plan fizic.Si ne delimitam distanta psiho-sociala fara de acestia. Distanta maxima e cea a indiferentei fata de altul; distanta mare: a ostilitatii, a tendintei de indepartare; distanta scazuta:a apropierii, a acceptarii; distanta minima: a dragostei, a fuziunii (cum e in cazul misticilor).
EUL se contureaza in jurul varstei de trei ani, cand copilul pronunta cu inteles peonumele personal „eu”. Acum, el incepe sa inteleaga ca „el isusi” e sursa actelor sale, resimtindu-se delimitat de lume si de altii. Piaget si Freud sunt cei care au descris periaoadele ontogenetice ale copiluilui. Dupa varsta de 3-4 ani eul inmagazineaza modelele parentale, dar si arhetipale,( eroi din basme si din filme, educatie, traditi, carti).
Tanarul in formare descopera, preia si afirma in EUL sau (odata cu asimilarea culturii si educatiei la care are acces)si acest univers al „arhetipurilor inconstientului colectiv”, cum le denumea Jung. Se diferentiaza astfel un start al „psihismului abisal” (o intuitie a Creatorului) a persoanei in devenire, ce contribuie in buna masura la consistenta eului sau.
Mai tarziu , in perioada adulta, predispozitiile arhetipale se pot articula fericit sau nefericit cu statutul si rolul sau social, cu experientele si drumul de viata, cu implinirea destinului sau.
EUL face ca individul sa fie „el insusi”(Mircea Lazarescu)
EUL da viata personalitatii(Radulescu-Motru)