Remarci sexiste

Femeile ii critica pe barbati ca sunt insensibili, ca nu sunt grijulii, destul de calzi si de intelegatori, ca nu stau de vorba, ca nu ofera destula iubire, ca nu se implica in relatiile sentimentale, ca prefera sa faca sex si nu dragoste si ca lasa colacul de la toaleta ridicat.

Barbatii le critica pe femei pentru felul cum conduc masina, ca nu sunt in stare sa gaseasca o adresa, ca intorc hartile cu capul in jos, ca nu sunt in stare sa se orienteze in spatiu, ca vorbesc prea mult si fara rost, ca nu au initiative in privinta sexului suficient de des, ca vor mereu sa fie mai cald in casa si ca nu lasa niciodata capacul de la toaleta ridicat.

Barbatii si femeile sunt diferiti. Nu sunt mai buni sau mai rai, ci diferiti. Au evoluat diferit fiinca n-au avut incotro.  Barbatii vanau iar femeile ingrijeau cuibul.

Barbatul se aventura zilnic intr-o lume ostila si periculoasa, riscandu-si viata ca vanator, pentru a aduce hrana femeii si copiilor sai, aparandu-i impotriva animalelor salbatice si a dusmanilor.El si-a dezvoltat un sistem de orientare in spatiu pentru a gasi mai usor hrana si a o aduce acasa, dar si indemanarea necesara pentru a putea nimeri o tinta in miscare. Reusita lui ca barbat era masurata prin capacitatea de a vana si de a a duce acasa de-ale gurii, iar respectul de sine era masurat in recunostiinta femeii lui pentru batalia depusa de el.Familia depindea de el, de felul in care isi indeplinea datoria de vanator al pranzului si de protector. El nu trebuia in nici un caz sa „analizeze relatia” si nici sa duca gunoiul sau sa ajute la schimbatul asternuturilor. Fisa postului barbatului ar fi urmatoarea: „vanatul pranzului„.

Rolul femeii era la fel de limpede. Isi petrecea ziua avand grija de copii, adunand recolta, intrand in legatura cu celelalte femei din grup. Ea trebuia sa fie capabila sa supravegheze zona in carea se afla pentru a detecta semne ale primejdiei si avea un excelent simt de orientare, intr-un spatiu ingust insa.  Avea  talentul de a sesiza schimbarile marunte din comportamentul si aspectul copiilor si adultilor. Nu trebuia sa se preocupe de hrana de baza iar reusitele ii erau masurate in raport cu capacitatea de a mentine o viata de familie. Respectul de sine era determinat de recunostiinta barbatului ei si de felul in care acesta ii aprecia talentul de a tine „casa”. Capacitatea de a purta copii in pantece era considerata magica. Niciodata nu se va astepta de la ea sa vaneze animale, sa se lupte cu dusmanii sau sa schimbe becuri. Fisa postului femeii ar fi: „aparatoarea cuibului„.

La sfarsitul fiecarei zile, vanatorii se intorceau cu prada, aceasta era impartita. Femeile gateau masa. Dupa ce mancau, barbatii, istoviti de eforturile pe care le presupunea vanatoarea  se destindeau pentru a se apuca iar de vanat a doua zi. Barbatul statea langa foc, uitandu-se intr-un punct fix, jucandu-se ceva  sau povestind. Era versiunea preistorica a barbatului de azi care vine de la servici, mananca dupa care schimba canalele tv cu telecomanda sau devine  total absorbit de lectura ziarului. Femeile continuau sa aiba grija de copii si de barbat, care trebuiau sa fie hraniti si sa se odihneasca. Si in ziua de azi, cu toata egalitatea in drepturi,  femeia vine de la servici, face curat in casa, gateste, are grija de copii si de barbat.

In vremurile de demult fiecare aprecia eforturile celuilalt – barbatii nu erau socotiti lenesi, iar femeile nu erau percepute ca menajere oprimate.

Ne-au trebuit aproape 100 milioane de ani pentru a evolua la stadiul unei societati suficient de sofisticate pentru ca omul sa ajunga in cosmos, dar el este totusi nevoit sa mearga la toaleta asemeni stramosilor sai primitivi. Oamenii pot sa para oarecum diferiti de la o cultura la alta, dar in fapt sunt doar barbati si femei. Barbatul doreste putere, implinire si sex. Femeia vrea relatii interumane, stabilitate si iubire.

(vezi cartea: Allan Pease, Barbara Pease , De ce barbatii se uita la meci si femeile se uita in oglinda, ed.Curtea  veche,2001)