Anxietatea
Postat: 7 iunie 2012 Înscris în: psihologie | Tags: anxietate, teama Scrie un comentariuAnxietatea e un sentiment de teama difuza, fara un obiect bine precizat si face parte din categoria „fricilor umane”. Astfel, exista o frica normala, cu caracter adaptativ; exista anxietatea, adica o frica(teama) difuza; apoi e fobia, care e o frica persistenta; si apoi panica, care e o frica terorizanta.
Omului anxios ii lipseste siguranta, i se pare uneori ca „pamantul ii fuge de sub picioare”, ca nu se mai poate baza, ca nu se mai poate sprijini pe nimic. In jurul lui si in el totul se destabilizeaza, isi pierde claritatea. In aceasta situatie el s-ar sprijini practic pe oricine.
Desi fiecare individ se straduieste din rasputeri sa lupte impotriva anxietatii ca element al vulnerabilitatii sale, mai devreme sau mai tarziu el constata ca derularea existentei presupune resurse, decizii si actiuni.
Anxietatea se deosebeste de depresie prin aceea ca la anxiosi predomina gandurile negative legate de primejdii, in timp ce la depresivi gandurile negative se refera la autodevalorizare, lipsa de speranta, inutilitate si culpabilitate.
Anxietatea are printre cauze
- stari emotionale reprimate (in special ostilitate)
- dificultatea de a spune „nu” in fata solicitarilor nedorite (lipsa asertivitatii)
- comportamentul de evitare ( ca urmare unor fobii, a unor frici)
- vorbirea interioara cu continut negativ ( o ingrijorare perpetua: „ce se va intampla daca..”)
- gandirea excesiv de autocritica si vorbirea interioara cu continut perfectionist ( „trebuie neaparat..”)
- incredere de sine (autostima) redusa (principala cauza)
S-a constatat uneori ca persoanele care au eliminat(prin tehnici de psihoterapie sau consiliere psihologica) cauzele mentionate mai sus raman totusi anxioase si nelinistite, urmarite de un vag sentiment de neimplinire, insatisfactie, plictiseala si senzatie de „vid interior”. In aceste cazuri, anxietatea reprezinta un fel de imbold interior spre gasirea drumului care duce la actualizarea potentialului creativ personal sau spre o evolutie spirituala ce presupune cautarea divinitatii. (Holdevici)